Ion Creanga

Sahistul roman Cristian Chirila a cistigat in Turcia titlul mondial la categoria 16 ani, totalizind 8,5 puncte. La seniori, Nisipeanu si Nevednichy au ajuns in turul doi.

Dieter Nisipeanu si-a gasit un succesor. La doar 16 ani, Cristian Chirila (foto dreapta) isi face loc deja printre marii sahisti ai lumii. Legitimat la Clubul Central de Sah Bucuresti si la AEM Timisoara, elevul antrenorului Mihai Ghinda a devenit, in Turcia, campion mondial la categoria sa de virsta, totalizind 8,5 puncte dupa cele 11 runde ale competitiei la care au fost inscrisi 126 de jucatori. Pentru sahul romanesc este primul titlu mondial de juniori dupa o absenta de 10 ani de la victoria lui Levente Vajda in competitia desfasurata la Erevan.

Lumea celor 64 de patratele l-a cucerit pe Cristian inca de la virsta de 6 ani, cind tatal sau, maestrul FIDE Radu Catalin Chirila, a decis sa-l legitimeze la clubul la care antrena. ,,Decizia de a juca sah i-a apartinut in totalitate lui Cristian. Fusese cu mine la citeva turnee si prinsese gustul acestui sport. Imi amintesc ca era la gradinita, iar pentru el asta era o corvoada. Astfel ca, intr-o zi, mi-a cerut sa-l iau cu mine la antrenament. Eu pregateam atunci o grupa de copii la un club din Bucuresti. A pus insa o conditie: va juca sah daca-l voi scoate de la gradinita“, a povestit tatal tinarului sahist, Radu Catalin Chirila. Iar alegerea s-a dovedit mai tirziu a fi un succes, pentru ca rezultatele nu au intirziat sa apara, Cristian devenind in foarte scurt timp campion national de juniori. ,,Din 8-9 participari la Campionatele Nationale, de 6-7 ori a cistigat titlul. La virsta de 8 ani era vicecampion european, iar in 2005 si in 2007 a devenit campion continental la sah rapid“, spune mindru tatal jucatorului.

VIA Imagine Romania

In cazul in care va intrebati ce mai produce mediul cultural autohton, am pus ramasag cu Iulian a Petrii ca asta nu e lucru de saga si sigur intra in manualele scolare de la anul (multumita domnului Marean Vanghelie, mare carturar de la Capitala):

Mi-am inceput ziua cetind blogul lui fratele Eminescu. Astazi mataluta e foarte poetic si pare sa bata el ceva apa in piua.

Merg apoi sa-l cetesc pe Adrian (nu Menune) ci Apostolu’ din Bucuresti. Ptiu drace, iar vazui necuratu!

Alt drac zice de tatsu’ ca are limbrici mai mari ca armasaru lu’ Ioana Popii.

Un musteriu zice acolo ceva printre randuri insa eu am cartoful tare si nu intra cu una cu doua… noroc mare ca imi fulgera sa intru colea la badia Tudor si sa-mi domolesc caprele ca tare involburata mai era blogosfera din Brosteni.

O sa ma fac ca trec peste ce scrie cu modestie nenea Iancu si o sa va supui atentiunii de un fel de leapsa pe bloguri. Plecai de la gandul ca daca judecatorii nu chitira sa-i faca nica sturlubaticului tovaras Ion Ilicescu, noi ca bloggeri il putem baga lejer “La inchisoare”… adica in sectiunea “La inchisoare” din blogroll.

Este un gest simbolic pe care il dedic unui copchil fara de vina: Andrei.

 Leapsa pleca pe cai albi la Zoso, Mirela, Andreanum, Buburuza, Crivat, Comanescu, Andrei Rosca, Gramo, Piticu, Canadian Stories, Eduard, Fulgerica , Vis Urat, Horia, Alex Brie, Kaizer Gogu, Luminita, Alex Radescu, Nenorocitu, Costin, Apollinaire, Scarlatescu, Subiectiv, Patratosu si catre CEL MAI UTIL PRIETEN al tovarasului Ion Iliescu, GROPARU.

M-as inghionti sa vaz sectiunea “La inchisoare” si pe blogul lui Mircea Geoana sau Adrian Nastase dar ceva imi spune ca nu prea le-ar cam sta gandul sa fure cucuveaua pupaza.

Oameni ca Vanghelie (cititori furibunzi de romane complexe precum “Capra cu trei iezi”) au reusit intr-un efort intelectual sustinut sa-mi rapeasca una dintre cele mai frumoase amintiri din copilarie: Ozana.
Foto dtailed:

Stiu ca nu-i pasa nimanui. Astazi amintirile din copilarie se petrec la Carrefour unde in cola cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul se oglideste iPod-ul iar in locul lui Nica il aveti pe Harry Potter. Nu-i de mirare ca Ozana a disparut

Campania inceputa de Tudor Prisacariu via Imagine Romania. Dati si la altii, sa circule!

Podul palmei… cum ii pui un ban cum il topeste!

Bãdie Mihai,

Ce-i cu Bucurestiul de ai uitat cu totul Esul nostru cel oropsit si plin de jidani.

O fi musai viata burlãceascã pe acolo, dar nu se cade sã ne uiti prea de tot.

Veronica a fost azi pe la mine si mi-a spus cã si cu dânsa faci ca si cu mine. De ce? Ce rãu ti-am fãcut noi? De Crãciun te asteptãm sã vii.

Tinca a pregãtit de toate si mai ales „sarmahle” care tie îti plãceau foarte mult.

Eu am început, de, ca prostul, sã scriu dragã Doamne o comedie. Când voi isprãvi-o nu stiu. Atâta stiu, cã subiectul e copiat, asa cum prea bine stii cã pot copia, e luat din viata de mãhãla, unde stau de când am pãrãsit Humulestii.

M-am întâlnit cu fratele Conta.

La Esi ninge frumos de ast-noapte, încât s-a fãcut drum de sanie.

Ciricul parcã e mai frumos acum.

Vino, frate Mihai, vino, cãci fãrã tine sunt strãin.

Te sãrut pe frunte,
Ion Creangã