Ce zici de un vin grecesc de la Amira?

Bãdie Mihai,

Slavã Domnului c-am primit vesti de la tine.

Eu te credeam mort si mã luam de dor cu amintirile. Când erati în jurul meu, tu, Augurã, cel blestemat, Conta si altii cari acum vã fuduliti prin capitalã alãturi cu ciocoii, mânca-i-ar câinii, cã sunt fiii lui Skaraotki si pe voi norocul si binele.

De ce lasi pe Veronica sã se zbuciume? Te-am asteptat de Crãciun sã vii, dar… besteleu, festeleu, cã nu pot striga vãleu, si cuvântul s-a dus, ca fumul în sus si de venit n-ai mai venit… aferim… Dar noi, adicã Ienãchescu, Rãceanu si alti musterii pentru mâncãricã si bãuturicã bunã, am tras un bairam de cel turcesc cu vin grecesc de la Amira.

Apoi, ne-am dus cu sania afarã din oras, si acolo pune-te din nou masã. A doua zi la fel, de-abia a treia zi ne-am zburãtãcit ca vrãbi[i]le fiecare pe la vatra lui.

Acum stau lângã horn cu pisicile mele si mai pun rânduialã în cele însemnãri.

Tu te certi cu politicianii prin „Timpul”; ce-ai pãtit de te-ai fãcut asa rãzboinic?

Sãnãtate si voie bunã

Ionicã

Iti cam prieste viata buna de Bucuresti

Bãdie Mihai,

Ce-i cu Bucurestiul de ai uitat cu totul Esul nostru cel oropsit si plin de jidani.

O fi musai viata burlãceascã pe acolo, dar nu se cade sã ne uiti prea de tot.

Veronica a fost azi pe la mine si mi-a spus cã si cu dânsa faci ca si cu mine. De ce? Ce rãu ti-am fãcut noi? De Crãciun te asteptãm sã vii.

Tinca a pregãtit de toate si mai ales „sarmahle” care tie îti plãceau foarte mult.

Eu am început, de, ca prostul, sã scriu dragã Doamne o comedie. Când voi isprãvi-o nu stiu. Atâta stiu, cã subiectul e copiat, asa cum prea bine stii cã pot copia, e luat din viata de mãhãla, unde stau de când am pãrãsit Humulestii.

M-am întâlnit cu fratele Conta.

La Esi ninge frumos de ast-noapte, încât s-a fãcut drum de sanie.

Ciricul parcã e mai frumos acum.

Vino, frate Mihai, vino, cãci fãrã tine sunt strãin.

Te sãrut pe frunte,
Ion Creangã